Ziua in care poate ne-am opri

Uitasem...uitasem ce greu este sa incepi ceva, orice, dar mai ales o relatie. Si, totusi, cata adrenalina! Cautarea, deznadejdea, surpriza, frenezia primelor atingeri si a primelor cuvinte de dragoste. Sa te placa cineva care n-ai fi crezut vreodata ca ar face-o. Sa placi pe cineva pe care nici macar nu-l cunosti prea bine. Mesaje, telefoane,pipaieli la cinema, priviri cu subintelesuri. Declaratie de dragoste eterna-reciproca. Prieteni comuni. Vacante. Planuri. Gelozii. Certuri. Dezamagiri. Jigniri. Despartire. Si iar de la capat.
Dar ce-ar fi daca ne-am opri? Pe undeva dupa unul din punctele de mai sus, inainte de marele P. (planuri, nu fiti perversi).
Si ne-am muta intr-un apartament insalubru din NYC si am duce-o cam ca aici. Cu pizza extra-cheese si KFC, cu spaghettele faimoase facute de mine si ceaiurile mirobolante preparate cu migala de tine(numai cand sunt racita), cu urme de markere pe cearsafuri si ochi holbati de atatea de DVD-uri, cu vin alb rece si Coca-Cola calda, cu harjoneli idoate si fotbal prin casa, cu plans, cu rasete incontrolabile, cu momente fierbinti si altele ultra-penibile, cu bowling, biliard, jogging, foosball, cafele, iesiri, Central Park in loc de Herastrau, Hard Rock caffe, in loc de...ma rog, tot Hard Rock Caffe. Chiar, hai mai bine sa ramanem aici.