luni, 16 februarie 2009


Coincidente sau bucati de viata? Liber-arbitru sau destin? Eu cred in ambele ipostaze. Cred ca atunci cand mi-a fost dat sa oftez dintr-o indragosteala nefireasca mie si sa-mi doresc sa "cross over" din copilarie in maturitate si faptul ca el a inceput sa imi apara in cale pe oriunde ma duceam erau coincidente. Ieseam de la metrou cu cine ma intalneam? In alta zi, tinant un buchet de flori in mana, tot el. Am plecat pe drumuri diferite, ne-am intersectat la o statie de metrou si apoi ne-am reintalnit la destinatie.Soarta. Intr-o zi in care eu aveam o cravata roz, iar el pletele in vant am decis: trebuie sa facem ceva, it's too weird. Si am vorbit, si m-am dus la toate concertele lui, indiferent cine ma acompania si indiferent de momentul ales, in sesiune, vacante, pe frig sau caldura. El a insistat, eu eram dupa o relatie de rahat, nu mai voiam decat sa dispar, dar el era fun. De ziua mea mi-a adus o sticla de sampanie si tigari si cateva saruturi. That's how fun he was. Il visam in prostie, si apoi iar il revedeam a doua zi...din intamplare. Si dintr-o complicitate ciudata mereu ne zambeam ca si cum petrecusem cativa ani buni uitandu-ne ochi in ochi. Pana cand intr-o zi m-a sunat prietena lui: "what u doin???". As fi vrut sa-i rasp: "your boyfriend". Neahhh, I wasn't really doing him, dar nici nu mai aveam mult. Luckily I realised I was miserable. Am fost la mare si am stat intre ei doi pe terasa. Dupa aceea mi-am dorit sa ma inghita nisipul Vamii cu tot ce are el toxic prin el si mi-am jurat ca nu mai fac. I-am sorbit ochii jucausi si buzele constant udate de bere si zulufii numa' buni de infipt gheare in ei si i-am zis "Adio". Apoi mi-am calcat pe inima si m-am dus la el. NOaptea, la 3, eram singura acasa si de nebuna ma plimbam prin Salajan. Si nu s-a intamplat nimic.Wasn't ment to be. Si apoi l-am intalnit pe Celalalt. But that's a whole new story... I still go to the concerts though...

marți, 10 februarie 2009

REfractii


Au fost atatea si atatea, zeci, sute de zile, nopti, tristeti si bucurii, parca eu eram alta, parca tu erai altul. Si parca nici n-a fost, asa se scruge timpul, ne aluneca printre degete ca firele de nisip. Parca astazi sunt eu, din nou in fata ta. Goala de tot si de toti. Eu fara bagaj, ca o amnezie automata. Si as vrea sa pot sa-ti spun, sa le spun tuturor. Si iarasi tac, inecata in nicotina. Proiectii ale tuturor oamenilor la care am tinut si care m-au dezamagit se lovesc una de alta pe pereti. Iubiti, prieteni, apropiati. Rand pe rand se transforma in himere. Tu esti cel mai persistent in ante-proiectare, rezisti in inima mea mai mult decat au stat poate toti ceilalti la un loc. I-am uitat. Ca pe un banc prost. Din cand in cand mai imi amintesc si rad in sinea mea. Dar tu esti tot aici cu o incapatanare sora cu prostia. M-ai amagit si dezamagit de atatea ori ca mi se pare ca am trait 200 de iubiri intr-una. Si mai sunt aia cu care te compar, batu-i-ar soarta. Ce bine ar fi sa ramanem ultimii oameni de pe pamant, ca sa fiu eu sigura. Desi, poate nici atunci...God, I'm stupid! Da' sa mor io daca nu sunt buna de avocat...