One summer night

Strawberry fields forever

Nu stiu daca era momentul sa se intample asta, dar am fost complesita. Intr-un fel, parca se potriveste, suntem la un capat de drum, incercand sa ne alegem unul nou. A navalit copilaria peste mine cu aromele ei de mandarine si sarmale de Craciun. M-am lasat invadata de creioane colorate si Captain Planet si gelozii absurde pe copiii de la bloc si imaginile alor mei cand erau tineri si toata familia mea langa mine si discuri cu povesti (Pasarea Albastra, Cipollino, Familia Roademult, Pacala, Alice in Tara Minunilor, Emirul si Poetul si alte zeci)si gume Barbie si suc la dozator strugurel si pizza facuta in casa si zilele mele de nastere cand dansam pe Michael Jackson. Si Beatles si Freddy Mercury. Mai e doar Paul. Si inevitabil ma intorc la ei, orice ar fi. Prima oara cand am iubit, am iubit pe "Black and White" si pe "Michelle", "This thing called love'. Cand m-am despartit pe "Remember the time","Help" si am izbucnit in "Bohemian Rhapsody". Acum parca nu mai sunt eu.

It's more like Strawberry fields forever... now

Rest In Peace

Nu pot sa cred ca nu o sa mai compuna niciodata nimic. Mereu m-am intrebat, in ultimii ani, care e viitorul muzicii. Odata ce a aparut Michael Jackson totul s-a schimbat si de atunci, toate melodiile care au ajuns hituri palesc in fata melodiilor scrise de el acum 15-20 de ani. What's next? Is there a 'next'? Ma simt de parca muzica ar fi murit.
NU ma intereseaza ce s-a spus despre el, cum nu ma intereseaza in general ce spune lumea. Pentru ca e multi si mediocri. El a fost altceva. Si lumea a vrut sa-l tarasca prin noroi, sa-l scufunde in sabloanele noastre scabroase. Lumea nu accepta individualitatea, nu accepta exceptiile, nu vrea gaps in the landscape. Sunt de parere ca societatea noastra a ajuns la o culme a intolerantei mult superioara celei din Germania lui Hitler.
Anyways, I loved this guy. Nu am incetat niciodata sa-i ascult muzica si acum poate nu va mai face nimeni comentarii referitoare la pedofilie daca imi lipesc un poster cu el pe usa. Ca asa e lumea...

Michael, may all your sins be forgiven!

I'm a Capricorn.

N-as vrea sa par superficiala. Cu atat mai mult cu cat nu sunt. Nu sunt nici un munte de profunzime( sau o vale, ca suna oximoronic), dar nu cataloghez oamenii dupa culoarea pielii, dupa credintele religioase sau dupa orientarile sexuale. Am inceput, insa, sa-i discriminez sexual. Sau, cel putin, am incercat. Convingerile mele intime imi spuneau ca sprijnul in viata tot la persoanele de sex feminin il voi gasi atunci cand imi va trebui si in forma adecvata. Pentru ca barbatilor trebuie sa le vorbesti, sa le spui, iar eu sunt mult prea...intr-un fel, ca sa cer vreodata ajutor. Sau, pur si simplu, sa cer. In vasta mea experienta am intalnit oameni pe care nu-i pot discrimina sexual pentru ca n-am cum, lucru care, in continuare, ma frustreaza teribil. Am intalnit femei-barbati si barbati-femei si oameni care, pot sa jur pe Legea insolventei, nu au sex. Sau au prea mult sex, din ambele, un fel de sexces serafimic. Cu acesti oameni eu nu pot relationa, pentru ca nu-mi pot fi nici simpatici, nici antipatici. I'm a Capricorn. I don't do ANY shades of GREY. Cum sa stau de vorba cu niste oameni care imi sunt indiferenti, e ca si cum n-ar avea umbra sau reflectie in oglinda, in puii mei!! Barbati care se uita mai interesati la "colegu meu de la biblioteca" decat la mine, femei ce nu cunosc si nu ravnesc nimic falic, barbati care iubesc femeile numai in teorie, iar in practica fac dragoste cu ei insisi,femei si barbati care nu stiu sa iubeasca nici sufleteste nici fizic si tot felul de mutanti post-revolutionari ce pe mine ma fac sa imi iau lumea in cap si ma duc tot mai la Est, tot mai la Est. Sa ramana naibii Occidentul acolo unde este, cu substantele stupefiante si aberatiile cromozomiale! Eu vreau ciobani bine orientati sexual si oile lor.

Delirul unei nopi de vara

Nu aveam chef, pur si simplu. Sunt seri in care as vrea sa ies, mai ales daca e week-end, dar nu ma pot urni din loc. Lene, depresie, maturitate? Habar n-am. Cert e ca ma uitam pe fereastra la vecinii mei sordizi de car-ti-er cu o cola si o tigara regulamentar. Si nu ma mai plictiseam de "sweet child o' mine" ca un descantec pagan. Asteptam sa se intample ceva, nici eu nu stiam prea bine ce. El e ocupat, Ele la fel, iar de Ei m-am plictisit iremediabil. El fiind El, Ele fiind Shogoritzele mele, iar Ei fiind mama lor de porci. Se insera vrand nevrand, si cu toate astea plictiseala mea se accentua ca un ochi conturat cu eye-liner. Hai sa ies, na, o sa dau o tura prin oras, for old times sake, poate intru si la un film ceva, facem o combinatie. Ce, singura nu pot? Ca doar sunt femeie independenta, de secolul XXI. Bullshitting like that ma uitam confuza in sifonier. Am ales la intamplare niste piese care, in niciun caz, nu mergeau impreuna. Dar e trendy. Am intrat in primul bar care mi-a venit in minte. Ma uitam in jur, putin cu teama, sperand sa nu vad vreun dubios si, mai ales, sa nu vad pe cineva prea interesant. Mi-am pus picior peste picior decent si cu o mina serioasa am cerut vodka si suc de portocale. Desi nici macar nu-mi place sa beau, dar simteam nevoia. Nu puteam sa scap de gandurile ce se invarteau numai in jurul institutiilor de drept penal sau civil,ce dracu, e seara mea libera, numai pentru mine. Nici nu mai stiam cum e. Apoi am auzit acordurile unui pian, cineva se pregatea pentru un spectacol. Mi-am relaxat muschii spatelui, am inspirt profund si mirosul de bar si de dureri inecate in alcool m-a izbit pana-n plasele. Mi-am amintit de vremea cand aveam dureri si cand alcoolul era aproape medicinal. Nu ca grade, ca remediu. S-a aprins o lumina subtila si s-au vazut clar: trei barbati, unul la pian, unul la contrabas si unul la saxofon. Incepura un beat ritmic de jazz, simteam cum mii de alti oameni in mii de alte seri ascultasera aceeasi melodie. O silueta a parut in lumina mocnita.I-am aruncat o privire fugara:corp voluptuos si salbatic de dezirabil, par lung si ochi adanci. Apoi s-au aprins reflectoarele. Imaginea ei mi-a transmis un fior electric prin toata sira spinarii. Aducea mult cu mine, as fi putut sa jur ca e sora mea din Olimp. Ii disecam fiecare gest, fiecare cuta a fetei, orice fosnet al rochiei avea intensitatea tunetului. Telefonul imi suna, una din Ele, azi sunt doar eu. Resping grabita apelul, dorind sa o mai privesc pe Ea, ma umpleam de o adoratie pubertina. DEodata ma lovesc privire in privire cu Contrabasistul. Si el O privea la fel, iar acum se uita cu uimire la mine. A ratat intrarea, dar s-a redresat rapid si incepu sa gadile corzile contrabasului cu degete studiat de lenese. Imbratisa contrabasul ca si cand ar fi fost o femeie frumoasa, Ea fara de cusur, lasandu-se sa i se ghiceasca muzica. Voce banala,si un suras servil la sfarsit. Reflectoarele se inchisera, iar eu m-am scufundat din nou in suc de portocale si vodca. Am simtit acuta nevoie sa ies, sa parasesc locul ala ciudat si tenebros. Deodata am simtit ca cineva se apropie. Maini rapide imi bagara in geanta tot ce aveam pe bar si ma trasera dupa Ea in bezna de afara.

Coincidente sau bucati de viata? Liber-arbitru sau destin? Eu cred in ambele ipostaze. Cred ca atunci cand mi-a fost dat sa oftez dintr-o indragosteala nefireasca mie si sa-mi doresc sa "cross over" din copilarie in maturitate si faptul ca el a inceput sa imi apara in cale pe oriunde ma duceam erau coincidente. Ieseam de la metrou cu cine ma intalneam? In alta zi, tinant un buchet de flori in mana, tot el. Am plecat pe drumuri diferite, ne-am intersectat la o statie de metrou si apoi ne-am reintalnit la destinatie.Soarta. Intr-o zi in care eu aveam o cravata roz, iar el pletele in vant am decis: trebuie sa facem ceva, it's too weird. Si am vorbit, si m-am dus la toate concertele lui, indiferent cine ma acompania si indiferent de momentul ales, in sesiune, vacante, pe frig sau caldura. El a insistat, eu eram dupa o relatie de rahat, nu mai voiam decat sa dispar, dar el era fun. De ziua mea mi-a adus o sticla de sampanie si tigari si cateva saruturi. That's how fun he was. Il visam in prostie, si apoi iar il revedeam a doua zi...din intamplare. Si dintr-o complicitate ciudata mereu ne zambeam ca si cum petrecusem cativa ani buni uitandu-ne ochi in ochi. Pana cand intr-o zi m-a sunat prietena lui: "what u doin???". As fi vrut sa-i rasp: "your boyfriend". Neahhh, I wasn't really doing him, dar nici nu mai aveam mult. Luckily I realised I was miserable. Am fost la mare si am stat intre ei doi pe terasa. Dupa aceea mi-am dorit sa ma inghita nisipul Vamii cu tot ce are el toxic prin el si mi-am jurat ca nu mai fac. I-am sorbit ochii jucausi si buzele constant udate de bere si zulufii numa' buni de infipt gheare in ei si i-am zis "Adio". Apoi mi-am calcat pe inima si m-am dus la el. NOaptea, la 3, eram singura acasa si de nebuna ma plimbam prin Salajan. Si nu s-a intamplat nimic.Wasn't ment to be. Si apoi l-am intalnit pe Celalalt. But that's a whole new story... I still go to the concerts though...

REfractii

Au fost atatea si atatea, zeci, sute de zile, nopti, tristeti si bucurii, parca eu eram alta, parca tu erai altul. Si parca nici n-a fost, asa se scruge timpul, ne aluneca printre degete ca firele de nisip. Parca astazi sunt eu, din nou in fata ta. Goala de tot si de toti. Eu fara bagaj, ca o amnezie automata. Si as vrea sa pot sa-ti spun, sa le spun tuturor. Si iarasi tac, inecata in nicotina. Proiectii ale tuturor oamenilor la care am tinut si care m-au dezamagit se lovesc una de alta pe pereti. Iubiti, prieteni, apropiati. Rand pe rand se transforma in himere. Tu esti cel mai persistent in ante-proiectare, rezisti in inima mea mai mult decat au stat poate toti ceilalti la un loc. I-am uitat. Ca pe un banc prost. Din cand in cand mai imi amintesc si rad in sinea mea. Dar tu esti tot aici cu o incapatanare sora cu prostia. M-ai amagit si dezamagit de atatea ori ca mi se pare ca am trait 200 de iubiri intr-una. Si mai sunt aia cu care te compar, batu-i-ar soarta. Ce bine ar fi sa ramanem ultimii oameni de pe pamant, ca sa fiu eu sigura. Desi, poate nici atunci...God, I'm stupid! Da' sa mor io daca nu sunt buna de avocat...

Ziua in care poate ne-am opri

Uitasem...uitasem ce greu este sa incepi ceva, orice, dar mai ales o relatie. Si, totusi, cata adrenalina! Cautarea, deznadejdea, surpriza, frenezia primelor atingeri si a primelor cuvinte de dragoste. Sa te placa cineva care n-ai fi crezut vreodata ca ar face-o. Sa placi pe cineva pe care nici macar nu-l cunosti prea bine. Mesaje, telefoane,pipaieli la cinema, priviri cu subintelesuri. Declaratie de dragoste eterna-reciproca. Prieteni comuni. Vacante. Planuri. Gelozii. Certuri. Dezamagiri. Jigniri. Despartire. Si iar de la capat.
Dar ce-ar fi daca ne-am opri? Pe undeva dupa unul din punctele de mai sus, inainte de marele P. (planuri, nu fiti perversi).
Si ne-am muta intr-un apartament insalubru din NYC si am duce-o cam ca aici. Cu pizza extra-cheese si KFC, cu spaghettele faimoase facute de mine si ceaiurile mirobolante preparate cu migala de tine(numai cand sunt racita), cu urme de markere pe cearsafuri si ochi holbati de atatea de DVD-uri, cu vin alb rece si Coca-Cola calda, cu harjoneli idoate si fotbal prin casa, cu plans, cu rasete incontrolabile, cu momente fierbinti si altele ultra-penibile, cu bowling, biliard, jogging, foosball, cafele, iesiri, Central Park in loc de Herastrau, Hard Rock caffe, in loc de...ma rog, tot Hard Rock Caffe. Chiar, hai mai bine sa ramanem aici.

Nu iti fie teama, poti sa te apropii. Stiu ca poate nu sunt cum esti tu obisnuit sa fie ele, dar crede-ma, aparentele insala. O sa iti arat cum am fost:

iunie 2007
Te caut printre pietrele din ganduri. Ti-am zarit ranile cicatrizate ca niste nervuri translucente pe frunzele zimtate de cel mai priceput fierastrau. Clorofila albastra se scurge in torente ca de cerneala colorand intreg pamantul intr-o nuanta celesta. In padurea ta e mereu toamna, iar frunzele inmuguresc mereu, e liniste mormantala si se aud triluri de pasari constant, soarele se joaca mereu printre crengi, iar ploaia imbalsameaza trunchiurile cu parfum de rasina. Iar noaptea, caci in padurea ta e intodeauna zi, intunericul cade ca o prelata opaca peste padurea ce palpita ca o inima. A doua oara am venit pregatita cu o galeata de vopsea si cu o pensula si ti-am pictat stele pe bolta. Si dintr-o data luna a inceput sa rasara de acolo unde o ascunsesei cu dibacie , mangaind stelele pe crestet una cate una, alunecand usor ca pe patine de gheata si fredonand cantece vechi ale celtilor. V-ati zambit unul altuia, cand ai zarit-o . De soare n-ai nevoie, poti oricand sa ma faci sa zambesc ca sa faci lumina... si cand singur visezi, intins pe muschiul moale de copac, un gand va fi de ajuns…dar sa nu-ti intorci privirea, cand ma vei auzi venind in pasi de dans, asteapta pana ma voi aseza langa tine, prefacandu-ma ca ascult cu atentie fosnetul padurii…

L-O-V-E

Sunt zile si zile. Zile in care te intrebi ce te mai mpinge sa traiesti, zile in care te intrebi cum de mai suporta Dumnezeu insusi lumea asta si zile in care ai in priviri toate culorile curcubeului. It's what makes life worth living. Iar aceste zile cu gust de vanilie, te infasoara intr-un cocon de pace si armonie care sa te protejeze o vreme. Si niciun scut nu e mai sigur, decat bratele celui pe care il iubesti stranse in jurul tau. Siguranta ca maine vei vedea din nou aceeasi pereche de ochi, singurii ochi din lume care rad, frenezia de a saruta aceleasi buze si de a asculta cuvintele spuse de ele, oricat de mici si de banale, oricat de dure sau intelepte. Un strop de inocenta. Asta imi daruieste mie dragostea, in mod paradoxal, deci e tocmai cea care m-a facut sa mi-o pierd, stricto-sensu. Uit sa-mi numar temerile sub forma de colti salbatici, infipti intr-un cortex afumat. Tenebrele se dizolva, ramase fara obiect, subiect, ramase fara rost. Iubesc. Si o fac deja de ceva vreme. :)

Anyway the wind blows

Vi s-a intamplat vreodata, rareori, mereu, sa va treziti cu plumb peste ochi? Ochi greu de deschis, ochi mereu inchisi fata de multe. Si apoi, cand, in final, reusiti sa va ridicati in capul oaselor sa aveti plumb in talpi si un gust amar pe bolta palatina? Erati intr-o astfel de stare, demna de compatimit, de altfel, datorita unor lucruri pe care le-ati facut sau unor lucruri pe care ati ratat sa le faceti? Atunci e ok. OK. Erase and rewind. Dar daca alti oameni v-au facut sa aveti astfel de simptome cvasipatologice, then that IT IS NOT OK. Eu acum imi vars plumbul, toxic de ar putea sa umple termometre. Satula de pasat, satula de visat, satula de incercat, satula, mai ales, de COMPROMISAT, de NEGOCIAT si de C*****T. Do you knwo how this is called? "The Superwoman Syndrome". Trying to do it all so everybody can be happy(ooohh, and there's a lot of everybody in my life), neglecting your own needs and messing it all up, cause, fuck, you either do stuff well, or you do it fast.
Iar cand afara, aerul rece ne loveste ca o torpila in fata, uscandu-ne buzele si invalmasindu-ne gandurile, apai atunci nu avem decat un drum de facut. Acela pe care ne facem placere sa-l facem. Acela din care avem de invatat, de iubit, de ras, de trait.
Fuck, I even forgot it is my birthday. Then this is a dedication from me to me: :)

Kind of a fine frenzy

A avut vreodata rost sa ne gandim, asa, prin absurd la ce ar fi putut fi daca...whatever...am fi cazut in cap la 2 ani si n-am mai fi fost capabili de rime? Who cares? Tot incerc sa ma conving pe mine insami ca e bine sa ai o cariera beton, un sot milionar si silicoane. Apoi incerc sa vad si eu ce le place oamenilor la barfele mondene, cu cine se mai culca una alta, masini, telefoane, costume de firma. Aproape ca reusesc sa apreciez, din considerente mai mult frenologice, anumiti oameni din cei care ne conduc. Si mai am momente cand realizez: I really don't give a fuck about this stuff. Maybe I'm in the wrong century, or maybe just in a wrong place, but I just can't pay attention to trademarks, manners, social customs or looks when the core is so obviously crooked. And this is just the begining of a long and beautiful borderline. :)

Intrucat blogul meu precedent nu imi mai oferea posibilitatea sa incarc clipuri de pe youtube, care sunt pretextul meu pentru o lipsa de inspiratie permanenta si stabila, m-am "mutat" pe blogspot. Noroc ca am vecini de seama, poate se indura si de mine sa-mi tolereze divagatiile pe tema fixa: singuratatea in 6 miliarde si ceva. It's nice and cosy...I like it!