L-O-V-E

Sunt zile si zile. Zile in care te intrebi ce te mai mpinge sa traiesti, zile in care te intrebi cum de mai suporta Dumnezeu insusi lumea asta si zile in care ai in priviri toate culorile curcubeului. It's what makes life worth living. Iar aceste zile cu gust de vanilie, te infasoara intr-un cocon de pace si armonie care sa te protejeze o vreme. Si niciun scut nu e mai sigur, decat bratele celui pe care il iubesti stranse in jurul tau. Siguranta ca maine vei vedea din nou aceeasi pereche de ochi, singurii ochi din lume care rad, frenezia de a saruta aceleasi buze si de a asculta cuvintele spuse de ele, oricat de mici si de banale, oricat de dure sau intelepte. Un strop de inocenta. Asta imi daruieste mie dragostea, in mod paradoxal, deci e tocmai cea care m-a facut sa mi-o pierd, stricto-sensu. Uit sa-mi numar temerile sub forma de colti salbatici, infipti intr-un cortex afumat. Tenebrele se dizolva, ramase fara obiect, subiect, ramase fara rost. Iubesc. Si o fac deja de ceva vreme. :)