Anyway the wind blows

Vi s-a intamplat vreodata, rareori, mereu, sa va treziti cu plumb peste ochi? Ochi greu de deschis, ochi mereu inchisi fata de multe. Si apoi, cand, in final, reusiti sa va ridicati in capul oaselor sa aveti plumb in talpi si un gust amar pe bolta palatina? Erati intr-o astfel de stare, demna de compatimit, de altfel, datorita unor lucruri pe care le-ati facut sau unor lucruri pe care ati ratat sa le faceti? Atunci e ok. OK. Erase and rewind. Dar daca alti oameni v-au facut sa aveti astfel de simptome cvasipatologice, then that IT IS NOT OK. Eu acum imi vars plumbul, toxic de ar putea sa umple termometre. Satula de pasat, satula de visat, satula de incercat, satula, mai ales, de COMPROMISAT, de NEGOCIAT si de C*****T. Do you knwo how this is called? "The Superwoman Syndrome". Trying to do it all so everybody can be happy(ooohh, and there's a lot of everybody in my life), neglecting your own needs and messing it all up, cause, fuck, you either do stuff well, or you do it fast.
Iar cand afara, aerul rece ne loveste ca o torpila in fata, uscandu-ne buzele si invalmasindu-ne gandurile, apai atunci nu avem decat un drum de facut. Acela pe care ne facem placere sa-l facem. Acela din care avem de invatat, de iubit, de ras, de trait.
Fuck, I even forgot it is my birthday. Then this is a dedication from me to me: :)