REfractii

Au fost atatea si atatea, zeci, sute de zile, nopti, tristeti si bucurii, parca eu eram alta, parca tu erai altul. Si parca nici n-a fost, asa se scruge timpul, ne aluneca printre degete ca firele de nisip. Parca astazi sunt eu, din nou in fata ta. Goala de tot si de toti. Eu fara bagaj, ca o amnezie automata. Si as vrea sa pot sa-ti spun, sa le spun tuturor. Si iarasi tac, inecata in nicotina. Proiectii ale tuturor oamenilor la care am tinut si care m-au dezamagit se lovesc una de alta pe pereti. Iubiti, prieteni, apropiati. Rand pe rand se transforma in himere. Tu esti cel mai persistent in ante-proiectare, rezisti in inima mea mai mult decat au stat poate toti ceilalti la un loc. I-am uitat. Ca pe un banc prost. Din cand in cand mai imi amintesc si rad in sinea mea. Dar tu esti tot aici cu o incapatanare sora cu prostia. M-ai amagit si dezamagit de atatea ori ca mi se pare ca am trait 200 de iubiri intr-una. Si mai sunt aia cu care te compar, batu-i-ar soarta. Ce bine ar fi sa ramanem ultimii oameni de pe pamant, ca sa fiu eu sigura. Desi, poate nici atunci...God, I'm stupid! Da' sa mor io daca nu sunt buna de avocat...