Nu mai stiam incotro sa ma duc.

 Drumul spre casa imi amintea de el, conducandu-ma pe strazile intunecate, in mirosul de iarna apropiinda, tinandu-ma de mana si spunandu-mi ca trebuie sa primesc neaparat cadou o pereche de manusi. "-Esti sigur ca vrei sa imi faci cadoul asta? -Pai de ce nu? -Cred ca nu stii in ce te bagi...stii ca am cele mai micute maini din...lume. E o misiune imposibila, trebuie sa le cumperi de la copii, dar sa fie si dragute, stylish asa. Crede-ma, not an easy task. -Pui, piece of cake! " Nu-mi placea cand imi facea cu ochiul. Pentru ca pentru o milisecunda ii pierdeam privirea. Privirea verzuie ca frunzele din Gradina Botanica din primavara ce urma iernii cu amigdalite si ceaiuri indiene. Dar primavara nu a mai venit. Well, de fapt soarele a continuat sa rasara, ghioceii au aparut, zapada s-a topit si toate fetele frumoase au primit martisoare. Cu toate astea, noi am ramas in iarna. In primavara ne-am ales copacul din Gradina Botanica. Insa chiar el va poate spune ca ce s-a intamplat sub el era duiosie si atat. :)

 Sa merg spre casa... Am pete de cafea cu lapte pe palton. Strang din ochi, cat de tuta pot sa fiu, cum am putut sa o vars pe mine si pe toti ceilalti de la masa, pe actele pentru revista facultatii? Pierzandu-l pe el mi-am zis ca imi va fi mai bine. Totul va fi ca inainte. Cursuri, colegii mei de faculta, cafenelele din orasul gri, examene,concerte, parinti. Uite, vin Sarbatorile, va fi minunat!

 Nu a mai fost niciodata ca inainte. Au fost multe si multi dupa. Fumul astupa golul din cand in cand. Vopseaua a acoperit culoarea parului. Fardul trasaturile fetei. Hainele de "om mare" au luat locul adidasilor si hanoracelor cu petice. Responsabilitati, profesie, distractii, sute de prieteni, mereu unii noi si exciting. A navalit Vama Veche in viata mea, distantandu-ma de copacul din Gradina Botanica. 

Il uitasem. E tot acolo. Ii cad frunzele, ruginii, ca acum multi ani. Ratele cu gatlejuri colorate plutesc in continuare pe lac. Si iarna vine iar. El nu mai e aici. Nici macar nu mai e el, dar e o parte din mine. Acea parte care nu ma mai lasa sa ma mai bucur de Craciun. Pentru ca am stiut ce inseamna sa te simti complet. Iar de atunci sunt pe jumatate.